Timp liber

Toamna

Mai-întâi căzu o frunză în văzduh ușor dansând,
apoi-altele au urmat-o un covor imens formând
Crengile-au rămas golașe legănându-se ușor
peste tot mireasma-i rece pe rugina frunzelor

Merg-agale pe trotoarul străjuit de pomi și crizanteme
rup-n noaptea foșnet frunze în jur totul e tăcere
Totu-i vis, melancolie, totu-i vis, senin curat
totu-i vers de poezie, iar eu te-am așteptat.

N-ai venit o tu iubit-o nici acum ca altă-dat
deși bolta e senină, deși totu-i miniunat
Las o lacrimă să-mi cadă și cu ea adio-ți zic,
știu că toamna o să vadă dar nu va spune nimic.

Lazăr Covalciuc

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Close