Politică

Renate Weber, avocatul poporului sau a burgheziei bugetare!?

Către avocatul poporului Scrisoare deschisă prin care GAZETA CIVICĂ vă somează să solicitați CCR anularea deciziei nr 358/2018 care încalcă decizia nr.2/2012 a CCR.

Sursă foto: Facebook

Concret decizia nr 358/2018 a fost emisa ca urmare a sesizări lui Tudorel Toader care a reclamat un conflict juridic de natură neconstituțională. În fapt solicitarea lui Tudorel Toader către CCR viza refuzul președintelui României de a emite decretul de revocare din funcție a șefei DNA la solicitarea ministrului justiției pe baza raportului (rechizitoriului) întocmit de acesta. CCR a considerat că solicitarea lui Tudorel Toader este suficientă și caatare l-a obligat pe președintele României să emită decretul de revocare din funcție a șefei DNA. problema este că decizia 358/2018 încalcă decizia nr.2 a CCR din 2012 și iată cum:

Decizia nr.2/2012 a stabilit următoarele etape: dacă Tudorel Toader dorea investigarea șefei DNA în primul rând trebuia să se adreseze inspecției judiciare.

Dacă concluziile raportului întocmit de inspecția judiciară nu îl satisfăceau, avea dreptul de a declanșa propria investigație. În urma investigației întocmea un rechizitoriu pe care trebuia să îl înainteze completului de judecată pentru procurori din cadrul CSM. În fața acestei instanțe trebuia să fie chemată și șefa DNA care avea dreptul să se apere singură sau să își angajeze apărător. De asemenea Tudorel Toader avea posibilitatea de a-și susține rechizitoriul personal sau printr-o persoana delegată. Completul CSM ar fi trebuit să emită o hotărâre judecătorească care putea fi atacată la ICCJ care ar fi emis o hotărâre definitivă și irevocabilă.

CÂND TUDOREL TOADER A ÎNAINTAT ADRESA PRIN CARE I-A SOLICITAT PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI SĂ DEMITĂ PE ȘEFA DNA TREBUIA SĂ ATAȘEZE O HOTĂRÂRE EMISĂ DE INSTANȚA CSM SAU DE ICCJ. ÎN HOTĂRÂREA RESPECTIVĂ TRBUIA STIPULAT FAPTUL CĂ ȘEFA DNA TRBUIE DEMISĂ.

Tudorel Toader a făcut o simplă hârtie către CCR unde un complet corupt și a servit PSD-ului și burgheziei bugetare a emis o decizie abuzivă și ilegală.

Stimată doamnă Renate WEBER

Dumneavoastră în calitate de avocat al poporului sunteți în slujba poporului român dar și doamna Laura Codruța Kovesi ca de altfel toți reprezentanți ministerului pubilc au aceeași misiune. Iată ce prevede constituția la ART.131 alin.1 cităm: „Art. 131 – Rolul Ministerului Public

  • În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

Acțiuni conjugate

Uitându-vă la art.131 alin.1 din constituția României cred că înțelegeți că acțiunile instituției dumneavoastră, trebuie să fie acțiuni comune cu cele ale ministerului public și împreună să depuneți toate eforturile pentru mai binele cetățenilor acestei țări. În continuare cităm cele stabilite de CCR prin decizia nr.2/2012:

A. Critica potrivit căreia extinderea sferei titularilor acțiunii disciplinare prin includerea, alături de Inspecția judiciară, a ministrului justiției, a președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție și a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție încalcă independența justiției, precum și principiul separației puterilor în stat, prin aceea că permit Executivului să aibă o influență asupra declanșării mecanismului de răspundere disciplinară a magistraților.

Curtea constată că noua reglementare a titularilor acțiunii disciplinare, stabilită prin art. 44 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, modificată, nu este de natură să încalce dispozițiile constituționale invocate. Noii titulari nu dobândesc putere de decizie cu privire la sancționarea disciplinară a judecătorilor și procurorilor, rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare revenindu-i Consiliului Superior al Magistraturii, în virtutea rolului său de garant al independenței justiției, consacrat de dispozițiile constituționale.

De altfel, și în alte țări europene, reprezentanți ai puterii executive sunt titulari ai acțiunilor disciplinare împotriva magistraților (de exemplu, Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Franța, Letonia, Polonia și Slovenia).

  1. Critica reglementării procedurii cercetării disciplinare în raport cu principiile constituționale care consacră independența și imparțialitatea justiției, respectiv egalitatea în fața legii, fără privilegii și discriminări

Contrar susținerilor autorilor sesizării, posibilitatea ministrului justiției, a președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de a dispune începerea cercetării disciplinare prealabile, chiar și în ipoteza în care inspectorul judiciar a formulat o propunere de clasare, corespunde noului rol conferit acestor autorități și nu este de natură să aducă atingere autonomiei Inspecției judiciare, ale cărei atribuții sunt, potrivit art. 641 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, modificată, “de analiză, verificare și control în domeniile specifice de activitate”, iar nu de substituire a celorlalți titulari ai acțiunii disciplinare. În absența unei puteri de decizie cu privire la începerea cercetării prealabile, după parcurgerea procedurii prevăzute de lege, respectiv după sesizarea Inspecției judiciare și efectuarea de către aceasta a verificării prealabile, rolul noilor titulari ai acțiunii disciplinare ar fi pur formal.

Cât privește argumentul că noii titulari ai acțiunii disciplinare, care sunt membri de drept ai Consiliului Superior al Magistraturii, ar deține atât o funcție acuzatorie, cât și una sancționatorie, acesta nu se susține. Curtea constată că, potrivit art. 47 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, astfel cum a fost modificată, în procedura disciplinară în fața Consiliului Superior al Magistraturii se citează în mod obligatoriu judecătorul sau procurorul împotriva căruia se exercită acțiunea disciplinară și Inspecția judiciară ori, după caz, ministrul justiției, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acțiunea disciplinară fiind susținută așadar de titulari sau de reprezentanți desemnați ai acestora.

Astfel fiind, normele criticate stabilesc o clară distincție între participanții la procedura disciplinară și instanța de judecată în domeniul cercetării disciplinare, în concordanță cu dispozițiile art. 134 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora “Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. În aceste situații, ministrul justiției, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție și procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu au drept de vot”.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia legea consacră inechități atât între titularii acțiunii disciplinare, cât și între diversele categorii de petiționari, în funcție de calea pe care o vor urma, aceasta este neîntemeiată, câtă vreme, indiferent de titularul acțiunii disciplinare ori de calea pe care înțelege să o urmeze petiționarul, cauzele de natură disciplinară se soluționează după aceeași procedură de către aceeași instanță, Consiliul Superior al Magistraturii.

În sfârșit, faptul că nu se prevede modul în care noii titulari se “autosesizează” de existența unei abateri nu reprezintă un motiv de neconstituționalitate a legii. De altfel, procedura de urmat în acest sens poate fi stabilită prin acte normative subsecvente reglementării-cadru.

  1. Critica potrivit căreia organizarea Inspecției judiciare ca autoritate autonomă cu personalitate juridică este de natură să conducă la încălcarea independenței justiției, având în vedere că rolul Inspecției judiciare, de control al activității magistraților, face parte din activitatea mai amplă a Consiliului Superior al Magistraturii

Examinând dispozițiile legale criticate, Curtea constată că, potrivit art. 641 din Legea nr. 317/2004, modificată, Inspecția judiciară se înființează ca structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, “prin reorganizarea Inspecției judiciare”. Așadar, reglementarea criticată nu are ca efect crearea unei autorități distincte de Consiliul Superior al Magistraturii, ci, așa cum se precizează chiar în expunerea de motive la lege, consolidarea instituțională a Inspecției judiciare, structură a Consiliului Superior al Magistraturii. Astfel fiind, criticile formulate sub acest aspect sunt neîntemeiate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. a) și al art. 147 alin. (4) din Constituția României, precum și al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) și al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,„

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge obiecțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și ale Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

 

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 11 ianuarie 2012 și la aceasta au participat: Augustin Zegrean, președinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Ștefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan și Tudorel Toader, judecători.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN

 

 

 

 

Stimată doamnă weber aveți obligația legală și morală față de poporul român  și față de ministerul public de a solicita CCR-ului să anuleze decizia nr.358/2018 îtrucât încalcă decizia nr.2/2012 a CCR. De asemenea vă somăm să solicitați demisia judecătorilor care au semnat decizia nr.358/2018.

Totodată vă somăm să faceți în regim de urgență toate demersurile pentru desființare secției de investigare a magistraților, întrucât așa cum a-ți constatat decizia nr.2/2012 a CCR a stabillit 4 entități care au dreptul de a investiga magistrați: Inspecția judiciară, ministrul justiției, procurorul general și președintele ICCJ. La final după ce veți fi rezolvat în mod operativ cele ce v-am solicitat, dacă considerați că pentru sănătate democrației Românești se impune să vă dați demisia este recomandabil ca acest lucru să îl faceți în PROCEDURĂ DE URGENȚĂ.

 

 

 

 

P.S: Prezenta scrisoare deschisă rămâne de actualitate și se va regăsi în paginile ziarului nostru până când entitățile vizate vor intra in legalitate.

Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta”

 

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Close