Cultură

Școala de Vară de la Ceplenița s-a încheiat. Povestea din jurul Conacului Cantacuzino-Paşcanu continuă

Institutul Naţional al Patrimoniului şi Ministerul Culturii au organizat între 23 august şi 5 septembrie 2020, la Cepleniţa, judeţul Iaşi, o primă Şcoală de vară dedicată cercetării patrimoniului arheologic şi reşedinţelor boiereşti din zona Moldovei. Printre rezulatele acestei școli de vară se numără completarea și finalizarea dosarului de clasare a ruinelor conacului Cantacuzino-Pașcanu și coagularea unui nucleu de actori interesați de revitalizarea și punerea în valoare a monumentului istoric.

Învățare practică și rezultate concrete

Şcoala de vară de la conacul Cantacuzino-Paşcanu a reunit, timp de două săptămâni, 20 de studenţi şi tineri profesionişti cu activitate în domenii precum arhitectură, restaurare, arheologie, patrimoniu cultural, istorie şi antropologie. Cei 20 de tineri au venit la Școala de vară de la Ceplenița să aprofundeze, pe de o parte, istoria deloc singulară a unui obiectiv de patrimoniu adus la ruină în perioada post-decembristă, să-i clarifice regimul de protecție și statutul de monument istoric și să-i contureze un posibil viitor. Pe de altă parte, o motivație de participare a fost curiozitatea și chiar nevoia de a dubla cunoștințele teoretice de un tip de învățare practică, la fața locului și sub coordonarea unor profesioniști și meșteri cu experiență.

Lectorii școlii de vară au avut misiunea de a-i familiariza pe cei mai tineri oameni ai patrimoniului cu etapele de cercetare incipiente desfăşurării unor lucrări de restaurare, cu principiile și regulile unei intervenţii de urgenţă de calitate sau ale unei strategii de punere în valoare – indiferent că vorbim de patrimoniu arheologic sau de restaurarea şi reconversia unui monument istoric şi, nu în ultimul cu nevoia implicării comunității în viața patrimoniului local.

Organizate în trei module – Documentarea monumentuluiIntervenții de urgență pentru conservare (cu ateliere dedicate pentru zidărie, respectiv tencuieli și mortare) și Arheologie – atelierele au urmărit în mod particular familiarizarea tinerilor participanți cu principalele etape asociate muncii de conservare, cu procesul elaborării unui dosar de clasare, cu cercetarea și documentarea imobilului și a zonei în care acesta este amplasat.

Construit de către familia vornicului Nestor Ureche, tatăl cronicarului Grigore Ureche la începutul secolului al XVII-lea, Ansamblul Conacului Cantacuzino-Pașcanu (numit așa după noii proprietari care au preluat și extins după 1835 proprietatea) se află pe Lista Monumentelor Istorice din județul Iași din anul 2004, având cod LMI IS-II-m-B-04119, însă nu cuprindea și ruinele conacului cu zidul de incintă al acestuia, ci numai  Biserica Sf. Voievozi, datând din 1802, Turnul clopotniță al bisericii, de la începutul secolului al XIX-lea respectiv un zid de incintă de la începutul secolului al XIX-lea. Școala de vară a avut, astfel, drept rezultat completarea și finalizarea conținutului dosarului de clasare în Lista monumentelor istorice a Ruinelor conacului Cantacuzino-Pașcanu și a zidului său de incintă (dosar avizat deja de Comisia Națională a Monumentelor), fiind astfel întregit Ansamblul conacului Cantacuzino-Pașcanu cu toate componentele sale. Această etapă a reprezentat clarificarea situației juridice, utilă atât pentru protejarea monumentelor, cât și pentru viitoarea atragere de fonduri în vederea revitalizării ruinelor conacului, acțiune de mai mare anvergură, planificată de către proprietar pentru termen lung.

În plus, viitorii specialiști în domeniul patrimoniului participanți la școala de vară au deprins tehnici de intervenție pentru punerea în siguranță a unor structuri din zidărie și a tencuielilor și au conturat, împreună cu membri ai comunității locale, scenarii posibile de punere în valoare a conacului, ce vor face obiectul unui articol de specialitate publicat de Editura Patrimonia a Institutului Național al Patrimoniului.

Documentarea și procesul de consultare – primii pași în coagularea unei comunități în jurul conacului

Prin desfășurarea școlii de vară la ruinele conacului Cantacuzino-Pașcanu am optat să cercetăm un caz-tip, reprezentativ pentru fenomenul apărut în ultimii 30 de ani în România: distrugerea conştientă şi substanţială a patrimoniului construit, și consecințele sale la nivelul uneia dintre cele mai vulnerabile tipuri de patrimoniu imobil, şi anume arhitectura rezidenţială a elitelor istorice.

O componentă esențială a atelierului de documentare a monumentului a fost, prin urmare, consultarea comunității locale – atât prin instrumente clasice (chestionar, interviu) aplicate în timpul vizitelor în teren în satul Ceplenița, cât și prin organizarea unor evenimente cu acces liber și conținut pentru toate vârstele la ruinele conacului (de la întâlniri cu reprezentanții autorităților locale și centrale la prezentări ale unor proiecte de punere în valoare ale unor ruine din alte regiuni sau de valorificare a potențialului peisajelor culturale și până la ateliere pentru copii, centrate pe sondarea imaginarului celor mici în raport cu eventuale viitoare funcțiuni ale conacului).

Întâlnirea cu vârstnicii locului a umplut anumite lacune din istoria conacului și neclarități cu privire la funcțiunile încăperilor, pentru care documentația istorică nu avea răspunsuri. Discuțiile libere cu localnicii au revelat o nostalgie pentru vemurile în care clădirea conacului reprezenta o resursă pentru comunitate (aici a funcționat o școală, un cămin cultural, o bibliotecă, anexe din imediata vecinătate a ansamblului au adăpostit în perioada comunistă dispensarul satului), inclusiv un loc cu semnificație, unde se organizau evenimentele publice sau private ale comunității, balurile, dansurile, nunțile. Documentele colectate (fotografii din perioada 1950-1990) și mărturiile oamenilor care au redescoperit locul cu ocazia Școlii de vară completează imaginea ruinelor conacului Cantacuzino-Pașcanu și oferă câteva direcții de abordare a revitalizării și punerii sale în valoare. Entuziasmul studenților și practicienilor Școlii de vară față de aceste descoperiri, precum și interesul reînviat față de monument al celor mai tineri cetățeni din Ceplenița sunt premisele perfecte pentru continuarea acțiunilor legate de acest conac – de la cercetare, la inițiative locale și regionale pentru restaurarea de calitate și valorificare.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Close